RSS

Arhive pe etichete: monolog

Un alt fel de editorial


Şi îţi mai aduci aminte cum a început totul ?
Nu acum un an de zile la sfîrşit de decembrie , cu mulţi ani în urmă .
Ziua cînd ai primit în dar un lomograf . O cutie mică din plastic . Doar lentila , un buton si o cheiţă pliabilă îţi oferea indicii că seamană cu ceva de făcut … fotografii . Tot ce ţi-a mai trebuit era doar un film fotografic si curiozitatea de a vedea rezultatul noii tale pasiuni . Ai învăţat din mers cum şi in ce momente ale zilei se face cele mai bune fotografii . A fost obiectul ce te-a scos din rutina zilnică . Încă te mai gîndeşti cu nostalgie la acel aparat de fotografiat .
Şi între timp ţi s-a oferit ocazia să începi să scrii o poveste . Odată cu accesul la internet , ai început să navighezi . Era în perioada de început a internetului . Pe un site un ziarist scria editoriale . Respectivul ziarist scria despre oameni , despre întîmplări din cotidian . Ţi-a plăcut atît de mult încît te-ai abonat la newsletterul acelui site . Aşteptai cu nerăbdare în fiecare zi să citeşti o nouă poveste . După un timp poveştile erau semnate de alte persoane şi apăreau din ce în ce mai rar . Ai avut curajul să-l întrebi printr-un e-mail ce s-a întîmplat . Ţi-a răspuns că datorită noilor sale îndatoriri în respectiva redacţie ( de redactor-şef ) , îi ocupă timpul şi că respectivul editorial putea scris şi de către cititori . Dar nu ai dorit să ieşi din zona ta confort . Te-ai mulţumit doar să citeşti . Timpul trecea , ideea de a avea un blog îţi dădea tîrcoale iar scuza că nu ai timp de aşa ceva o însoţea . Deşi mai scriai mici povestioare pe coli de hîrtie pe care le rătăceai , te-ai întors la vechea ta pasiune , fotografia.
Fără să ştii , ideea prinsese rădăcini , undeva în propria ta fiinţă . Într-o zi de vară , în drum spre casă , privind autocarele ce-şi aşteptau călătorii pentru alte meleaguri să se îmbarce , ţi-a răsărit în minte o întrebare : ” Dacă aş avea blog , ce nume i-aş pune ? ” .
Cum ideea avea şi un nume trebuia pusă în practică . Dar , mereu acel ” dar , nu am timp ” era la datorie . Trebuia să vină acel sfîrşit de decembrie geros , cînd toată lumea aştepta noul an , decît să ieşi în oraş dimineaţa să faci fotografii şi să-ţi îngheţe degetele pe aparat , ai decis să stai în casă şi îţi faci un blog . Dacă tot ai avut ceva timp liber la dispoziţie .
Gata cu monologul .
Deci . Dacă nu ar fi fost la modă ( blogul ) , nu s-ar povesti . Este doar mica istorie de început a unui blog . N-aş putea spune cît am reuşit să redau imaginea unui oraş de provincie , aşa cum îl văd eu , într-un an de zile , deşi i-am redat doar evenimentele ce s-a derulat în acestă comunitate la care am putut să particip ca fotograf şi locuitor . Privind din prisma unui blogger la început de drum , dintr-o dată lumea creatorilor de gînduri online devenise cam vastă pentru mine . Era ca un oraş necunoscut în interior , în alb-negru şi culori . Nu ştiu cît de bine am captat atenţia cititorilor prin fotografiile care le-am expus , a povestirilor pe care le-am spus . Vă mulţumesc tuturor pentru ceea ce aţi oferit acestui blog , favorabil sau critic , oricum este loc de mai bine .

Vă mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat , prin prezenţa voastră pe acest blog . Un concitadin .

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 29 Decembrie 2013 în Blog

 

Etichete: , ,

Decor florar urban


blogulunuiconcitadin.wordpress.com-decor.florar

Am mai călătorit şi prin alte oraşe frumoase din ţară . Unde refugiile , terasele , sensurile giratorii erau împodobite cu flori multicolore . Tot prin perioada această de toamnă . Cu vreme frumoasă şi capricioasă în felul ei de a se manifesta . Se întîmpla să fiu prezent fix în acea perioadă în care anotimpul îşi manifesta prezenţa prin scăderea temperaturii . În acele momente , odată cu primele semne de scădere a temperaturii , lucrătorii primăriilor locale strîngeau răsad cu răsad fiecare floare şi le aranjau frumos în nişte lădiţe . La mine în oraş după două săptămîni cam răcoroase şi o săptămînă exagerat de caldă pentru această perioadă , florile încă mai înfrumuseţau oraşul cu diversitatea de culori . Privindu-le mai deaproape , tulpinile au început să se usuce iar unele flori încă nu şi-au pierdut din culoarea petalelor . Am rămas suprins . Poate că mai am de învăţat cîte ceva din secretele naturii . Poate sunt flori ce rezistă la vreme mai rece , poate oraşul are alte priorităţi . O mulţime de răspunsuri , posibile şi imposibile . Erau prea mulţi de ” poate ” . Negăsind nici un răspuns , mai privesc încă odată contrastul cotidian , cu oameni îmbrăcaţi mai mult sau mai puţin ca de toamnă şi şirul multicolor ce împodobeşte strada . Cu o persoană mai nonconformistă ce apare pe la orele amiezii , îmbrăcată doar într-un tricou , atunci cînd soarele încă mai are puterea să încălzească aerul de toamnă . Rămîne totuşi întrebarea : – De ce în alte locuri se strîng şi se pun frumos în lădiţe iar aici se mai lasă să mai înfrumuţeseze oraşul ?
Azi dimineaţă , în locul florilor a rămas doar pămîntul proaspăt săpat . Ca să vezi , oraşul meu a fost ultimul în această toamnă îmfrumuseţat cu flori . Poate , cine ştie !

 
Comentarii închise la Decor florar urban

Scris de pe 28 Octombrie 2013 în articol

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Omul si cîinele


La radio se anunţase că ninge la munte .
Aici , departe de zona muntoasă , vîntul sufla tare şi rece . De cîte ori intra în curte , cîinele venea alergînd şi se învîrtea în jurul lui lătrînd bucuros că îşi vede stăpînul . Azi cînd intra în curte , apăru cîinele , de după colţul casei lătra de două ori , semn că era la datorie şi se duse înapoi în faţa uşii , se strînse covrig pe podeaua umezită de vreme din cerdac , urmărind toate mişcările stăpînului . Omul se opri în faţa cîinelui cu blana alb-cafenie şi cu ochii negri , trase un scăunel , se aşeză pe el şi începu un monolog :
-Tu ştii că m-a lătrat toţi cîinii din toate curţile pe lîngă care am trecut ?
-Da , ce te uiţi aşa la mine , tu latri la oamenii de pe stradă doar cînd eşti cu mine în curte . A , tu nu faci gălăgie inutil sau nu ştii că locul unde stai tu acum e rece . Cîinele clipi şi dădu din coadă , nu se mişca deloc din locul pe care îl încălzise . Omul se ridică în picioare , puse scăunelul deoparte , intră apoi în casă şi se întoarse cu o bucată de salam pe care o aruncă undeva în faţă , la cîţiva metri de uşă . Cîinele simţi mirosul de carne procesată şi ţîşni să înfulice aperitivul ivit neaşteptat din generiozitatea stăpînului . Cînd termină avuse o surpriză . Stăpînul ocupase strategic locul pe care îl încălzise şi cu mîna întinsă spre magazie : -Marş în magazie că-i mai cald , n-am bani de veterinar . Comanda fusese destul de fermă , aşa cu capul plecat , cîinele tranversa curtea îndreptîndu-se spre uşa întredeschisă , intră înăuntru , cerceta zona , intr-un colţ era căzută o haină veche cu blană , se făcuse iarăşi covrig şi se gîndi în sinea lui de patruped : -Ce l-a apucat aşa dintr-o dată , măcar aici nu bate vîntul .
De partea cealaltă , omul privi pe geamul uşii şi îşi spuse : -Ce m-a apucat să-mi cert cîinele . Lua o cutie de plastic , o umple cu apă , ieşi din casă , traversă curtea , intra in magazie , puse cutia lîngă perete , mîngîie cîinele , ieşi afară .
Afară încă sufla vîntul , tare şi rece , era jumătatea lui februarie .
La radio se anunţase că ninge la munte .

 
4 comentarii

Scris de pe 3 Martie 2013 în Story

 

Etichete: , , ,

 
Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Assassin CG

Clientu' de azi, victima de maine

Paul Militaru

Photography Portfolio

Kevin Standage

An Indian travel photography blog

Paco G.R.

Street Photography

Atitudinea mea...

Blog de fotografie, călătorii, natură... "Atitudinea e un mic detaliu care face o mare diferenţă" (Winston Churchill), "Legendele spun că fotografiile fură sufletul oameniilor. Eu, ca fotograf, dau suflet fotografiilor" (Aurel Rapa)

Fermín Goiriz Díaz

Fotografía y algo más

Vultureşti

Auf einmal ist alles relativ

9

Just another WordPress.com site

ILEANA PARTENIE

mostly about Bucharest. about yesterday's traces and today's world * surtout sur bucarest. sur les traces d'hier et le monde d'aujourd'hui

Livia Mihaela Firincă Photography

Să privim lumea cu sufletul

dan moldovan

blog de poze

Iulia Radu - Photography

"...photographs open doors into the past but they also allow a look into the future." - - Sally Mann

Die Augensprache

Meine Eigenwelt

Global Sojourns Photography

Photography & Philosophy

Captain Jills Journeys

She sails the seven seas in search of FREEDOM

Places Unknown

Dmitrii Lezine's Places Unknown is fine art and travel photography from around the world. Enjoy!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene