RSS

Arhive pe categorii: Story

Făuritorul de rouă


Sus , în pădurea de pe munte ,
În căsuţa lui cea veche ,
Făuritorul de rouă ,
Cel mai bătrân în a lui breaslă ,
Scrie la lumina lunii.
Vine bufniţa şi-l ceartă
Că tot corectează din urmă
Tot ce a scris în piatră ,
Memorii de altădată.
Două stele strălucitoare
Intrară prin a lui fereastră ,
Rostogolindu-se prin casă.
Deschise apoi una dintre stele,
De alge înmiresmată
Unde făuritorul de la mare cea mare ,
Povesti cum prinse în lui plasă
O gheată de uriaş hidoasă.
În doua stea , făuritorul de ger şi ghiaţă ,
Povesti cum întinse pe cer pe un fir de aţă ,
Deasupra câmpului alb de ghiaţă
O frumoasă aureolă.
Căută în sipetul lui verde alte două stele ,
Scrise apoi în ele .
Rânduri de mulţumire ,
Că s-au interesat de a lui viaţă.
Vine bufniţa şi-i spune
Că e timpul de stropire
F
runza încă verde din pădure .

Anunțuri
 
Comentarii închise la Făuritorul de rouă

Scris de pe 16 Septembrie 2014 în Story

 

Etichete: ,

La examenul auto


Era o zi ploioasă . Era ziua în care avea examenul auto . Atmosfera de afară nu îi oferea motive să fie optimist . Era mai mult de orgoliu personal faţă de grupul prieteni din care făcea parte să reuşescă de prima dată . Aşa că a hotărît să îşi creeze el o atmosferă favorabilă .
Cînd i-a venit rîndul a deschis portiera maşinii , şi-a pus geaca udă în cuierul montat de fabricantul maşinii , s-a instalat pe scaunul şoferului , i-a zîmbit poliţistului examinator , şi-a pus centura de siguranţă , a verificat oglindele retrovizoare , a introdus cheia în contact şi cu mult curaj a spus cu voce tare :
– Şi acum să decolăm !
Poliţistul oarecum surprins de atitudinea lui i-a spus zîmbind :
– Ai uitat ştergătoarele de parbriz . Decolezi de la următorul examen .
Şi cu voce tare :
-Următoorul !
A rămas în ploaie , privind pe următorul cursant cum îşi etalează aptitudinile de viitor şofer , neştiind unde a greşit aşa grav , gîndindu-se căţi dintre prietenii lui ştiau că azi trebuia să dea examenul auto .
În următoarele zile s-a produs un mic incident în trafic unde a fost implicat şi o maşină-şcoală ceea ce a adus noi reguli locale de circulaţie privind circulaţia lor pe drumurile publice .
A doua oară , într-o zi mai senină , a hotărît să fie mai modest . Acelaşi reguli de bază , acelaşi poliţist . De data asta poliţistul a avut iniţiativa de a deschide conversaţia :
– Bun venit la bord ! Ai grijă cum şofezi , vreau să văd liniştit meciul de diseară de la televizor , dăi drumul !
A reuşit să obţină permisul . Ulteriori a aflat , stînd şi vorbind cu prietenii că nu era chiar aşa de neplăcut să fi luat permisul a doua oară , unii dintre ei trecuse de mai multe ori prin această experienţă . Povestindu-le prima lui tentativă de a lua examenul auto , se distrau copios numai cînd auzeau cuvîntul ” decolare ” .

 
8 comentarii

Scris de pe 26 Decembrie 2013 în Story

 

Etichete: , ,

Imagine

Pisica albă


blogulunuiconcitadin.wordpress.com-giratoriu
E destul de interesant să fii detectiv la propria realitate umană într-un loc destul de cunoscut pe care nu l-ai văzut după un timp nedefinit . Să cauţi răspunsuri la tot ceea ce se întîmplă în propria ta fiinţă . Timpul se scurge , natura îşi urmează cursul ei firesc , doar oamenii schimbă totul în jurul lor . Să îţi vezi oraşul în care ai copilărit o parte din propria existenţă , să ştii că într-un loc anume era construit ceva şi să crezi că „acel ceva” va avea întotdeauna aceiaşi destinaţie pentru care a fost destinat prima dată . Iluzii . Schimbă oamenii natura verde , nu zona urbană unde locuiesc . Ştiu bine că aceste schimbări sunt inevitabile , doar dacă eşti în miezul evenimentelor nu ţi se pare chiar aşa de dramatice emoţional . Nu chiar aşa de dramatic , doar un sentiment lăuntric de necunoscut şi curiozitate a unui aventurier .
Aş zice că în momentul acela eram un turist în propriu oraş natal , venit dintr-un orăşel turistic de munte după cincisprezece ani . Nu pot spune cu precizie unde mă simt mai în largul meu , aici sau acolo unde îmi desfăşor şi îmi cîştig existenţa pe această planetă minunată . Tot ce vă pot spune : este o experienţă destul de nouă pentru mine . Oare ce gîndesc oamenii care lucrează cu anii în străinătate despre acest lucru ? . Filozofii , ar spune unii , poate .
Timpul se scurse , era momentul să plec , desi rămase în mare parte acelaşi , arhitectura stradală s-a modernizat între timp , schimbări de sensuri , semafoare care mai mult încurcă decît descurcă , un fel de compromis între şoferi si pietoni , sensuri giratorii în intersecţiile mari . Şi mai trebuia să fiu şi atent la trafic . Uneori aveam impresia că maşina pe care o conduceam prinsese viaţă şi mă purta spre un loc necunoscut . Undeva in centrul oraşului , un sens giratoriu apăruse ca din neant , nici nu mai ştiu dacă am trecut pe aici cînd am sosit . Era prea mare emoţia pe care o simţeam . Într-un colţ de intersecţie pe o clădire , o firma roşie cu scris alb : ” Le chat blanc ” . Avea un nume straniu de cunoscut . Nici bine nu am pornit la drum şi îmi trebuia o pauză . Alături o parcare cu plată a municipalităţii . Am hotărît să intru sa văd ce este . Pizzeria-Restaurant . Intru , mă aşez la o masă rămasă liberă în centrul sălii . Poate că era doar singura liberă sau rezervată să mă aşez special eu ca într-un joc de culise al destinului . Nu venisem să consum nimic , ospătarul a sosit lîngă masă şi fără să mă uit în meniu i-am spus ceva de o îngheţată , asta dacă se servea aşa ceva în local . Era destul de plăcut înăuntru , pînă şi mirosul florilor din sensul giratoriu ajunge în restaurant . Ospătarul servi destul de repede comanda :
– Mai doriţi să comandaţi ceva ? Singurul lucru schimbat la el era zîmbetul , parcă nu m-ai era zîmbetul natural cu care mă abordase prima dată , era unul mai protocolar .
– A , nu , nota de plata te rog !
Şi în loc să plece imediat după nota de plată , mai întii netezi puţin cu mîna faţa de masă .
După cîteva secunde pe scaunul din fata mea se aşeza o femeie îmbrăcată elegant cu un parfum discret , îşi aşeza ochelarii de soare pe masă :
– Bonjour mon ami ! Nu mă mai recunosti ?
Cu ce să încep ? Era perfecţionistă în tot ce făcea . Reuşise performanţa să îşi cîştige respectul şi admiraţia din prima săptămînă de liceu . Puse la pămînt un tip mai înalt decît ea şi nu ştiu ce i-a spus la ureche atunci că în cei patru ani de liceu nu am văzut-o nicio dată în compania unui băiat . Existenţa ei ca elevă se desfăşura între orarul şcolar şi filozofia sportului asiatic pe care îl practica . Numai că în ultima perioadă de liceu devenisem ţinta favorită a ironiile ei .
– Nici nu m-ai observat măcar o clipa , cînd am trecut pe lîngă masă , acum cîteva momente .
Am privit-o cîteva clipe :
– Privirea îţi este mai senină în ochii tăi căprui ! Etes un beau chat et mauvais !
– Merci beaucoup puor le compliment ! Deci recunoşti . Chiar crezi că am să aştept o eternitate să iţi mulţumesc ? Mă aşteptam la floare ascunsă în bancă , exact ca in filmul acela , nu orice scris la repezeala cu carioca roşie într-un caiet în ultima zi de liceu . Nu te-am m-ai văzut de atunci . M-a ajutat instructorul meu de arte marţiale să îmi ţin mintea ocupată cu lucruri mai importante în acele momente , altfel riscam să ratez multe obiective . I-am povestit întîmplarea , eram cam aeriană la primul antrenament ce a urmat . Ştii ce mi-a spus cu o voce calmă uitîndu-se fix în ochii mei : ” Crezi că ţi-a oferit prilejul să înveţi ceva din asta ? ” . Mi-a repetat aceiaşi întrebare pe acelaşi ton şi pînă nu a ieşit un ” Da , sensei ” plăcut urechilor sale nu plecat de lîngă mine . Eram cea mai infimă fiinţă din Univers în clipele acelea . …
Ceva din zîmbetul şi privirea ei din acel moment semăna cu a unui feline sălbatice din savana africană cînd îşi vede prada , pe care le-am văzut prin documentarele de la televizor .
…şi de atunci tot am învăţat , am învăţat şi iaraşi am învăţat . Dar asta a fost în trecut .
– Ce vînt te aduce in acest cochet local ?
– Treburi pe-acasă pe la părinţi , un drum înapoi spre casa , un sens giratoriu care mi-a iesit in cale si o pisică albă pe clădire .
– Serios , deci am avut dreptate cind l-am convins pe soţul meu , că este cea mai bună denumire pentru local ! În ceea ce priveşte sensurile giratorii toate sunt la fel , locaţiile diferă .
– Cu ce te mai ocupi acum ?
– Am o pensiune turistică la munte .
– Superb ! de fapt tu totdeauna erai în perioada vacanţei la munte .
– Activitatea ta competiţională cum mai evoluează ?
– La doi ani după ce am terminat facultatea de informatică , am decis să las mai moale cu rolul meu de prinţesa războinică . Ospătarul veni discret lăsa o cutie de pizza pe masă , retrăgîndu-se apoi la fel pe cum apăruse .
– Mi-a sosit şi pizza !! M-a sunat o prietenă azi dimineaţă să trec pe la ea să văd ce are calculatorul ei . Băiatul ei făcuse o noapte albă în faţa calculatorului cu jocurile în reţea . După spusele ei nici calculatorul şi nici băiatul nu mai funcţionau la parametri normali . De ce rîzi ? aşa mi-a spus .
Se ridică de la masă , îşi lua ochelarii şi cutia cu pizza de pe masă , îmi oferi o notă de consum achitată :
– Îngheţata e din partea casei , ar fi bine să o savurezi cît mai repede , nu mai are nici un farmec dacă se topeşte :
– Adieu , cher ami !
În momentul acela găsisem răspunsul la emoţiile mele : nu oraşul era de vină ci doar zîmbetul şi ochii ei căprui ! Îşi închisese un capitol din viaţa ei , iar eu nu mai simţeam în acea clipă nicio emoţie , de nicio culoare !

 
7 comentarii

Scris de pe 15 Iulie 2013 în Story

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Visul unui adolescent


blogulunuiconcitadin.wordpress.com-dincolo de nori Putea fi oriunde acum , la mare , la munte . Stătea pe banca care acum cîteva luni era cu grupul format din o parte de colegi , cu care mai pleca de la ore neimportante , aşa cum era vorba printre ei şi îşi pierdeau vremea prin parc . Acum era singur . Grupul se sparse după balul de absolvire . Fiecare a plecat care încotro , pe drumul său în viaţă . Deşi a fost considerat un băiat de bani gata printre colegi , tatăl lui , un fost pilot în aviaţia civilă , în prezent un om de seamă , pe lîngă afacerea de succes pe care o are în oraş era implicat şi într-o organizaţie ecologistă , avea o altă părere . Proaspăt absolvent de liceu cu renume , cu notă de promovare a bacalaureatului destul de bună , felicitat de părinţi de rezultat , de un automobil i s-a spus că este responsabilitatea lui să şi-l cumpere singur şi că este timpul să işi pună în aplicare un plan de zbor . Înţelese aluzia . Şi după toate năzbîtiile pe care le făcuse în timpul liceului poate că avea dreptate . Dincolo de rondul de flori , un grup format de adolescenţi , cam de vîrste apropiate lui ,băieţi şi fete îmbrăcaţi cu nişte tricouri inscripţionate verzi , stăteau într-un grup aproape compact , aşteptînd şi punînd la cale ceva . Prin apropiere băncii lui trecea cu paşi repezi , o fată , purtînd acelaşi tip de tricou :
– Ia spune-mi te rog , voi nu aveţi în grupul vostru de acolo , un şef sau un lider ? Fata se opri :
– Nu , avem un coordonator de proiect , îi răspunse zîmbind .
– Atunci să-i spui că este prea mult zgomot în grupul vostru ! Îi zîmbi ironic la remarca baiatului de pe bancă , şi îşi văzut de drumul ei mai departe spre grup . Da , era timpul să-şi ia zborul . Se ridică de pe bancă şi porni plictisit , din sens opus un grup mic format de o femeie mai în vîrstă şi cîţiva adolescenţi cu nişte teancuri de pliante în mîini trecu pe lîngă el . Au intenţii serioase îşi zise . Privirea femeii şi a lui se întîlniră , parcă o mai văzuse pe femeia aceia pe undeva . După cîţiva paşi , îşi aminti . Se întoarse şi porni în direcţia grupului . Intră în grup , se duse direct la femeia care părea fi coordonatoarea de proiect :
– Pot să împart şi eu nişte pliante cu voi ? Parcă nu-i venea a crede ce vede , era juniorul neastîmpărat al preşedintelui :
– Se poate , vom face echipă împreună , ca nu cumva să arunci pliantele în primul coş de gunoi de pe stradă . Seara , lipi cu bandă adezivă transparentă pe uşă , trei bileţele : ” Nu deranja inutil ! ” , un pliant de reciclare a deşeurilor şi al treilea : ” Am un vis , pot să zbor mai sus şi mai departe , unde ai putut să zbori vreodată ! ” .

 
5 comentarii

Scris de pe 18 Mai 2013 în Story

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

 
Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Assassin CG

Clientu' de azi, victima de maine

Paul Militaru

Photography Portfolio

Kevin Standage

An Indian travel photography blog

Paco G.R.

Street Photography

Atitudinea mea...

Blog de fotografie, călătorii, natură... "Atitudinea e un mic detaliu care face o mare diferenţă" (Winston Churchill), "Legendele spun că fotografiile fură sufletul oameniilor. Eu, ca fotograf, dau suflet fotografiilor" (Aurel Rapa)

Fermín Goiriz Díaz

Fotografía y algo más

Vultureşti

Auf einmal ist alles relativ

9

Just another WordPress.com site

ILEANA PARTENIE

mostly about Bucharest. about yesterday's traces and today's world * surtout sur bucarest. sur les traces d'hier et le monde d'aujourd'hui

Livia Mihaela Firincă Photography

Să privim lumea cu sufletul

dan moldovan

blog de poze

Iulia Radu - Photography

"...photographs open doors into the past but they also allow a look into the future." - - Sally Mann

Die Augensprache

Meine Eigenwelt

Global Sojourns Photography

Photography & Philosophy

Captain Jills Journeys

She sails the seven seas in search of FREEDOM

Places Unknown

Dmitrii Lezine's Places Unknown is fine art and travel photography from around the world. Enjoy!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene